Nu mai suspina creștine, viața este-așa frumoasă,
Lasă-ți inima să cânte, căci tu ești pe drum spre-acasă,
Lasă zâmbetul s-apară, chiar de plăgi pe drumul tău,
La sfârșitul lui te-așteaptă, nu oricine... Dumnezeu.

Nu lăsa să te cuprindă, întristarea când e greu,
Întristarea este-o stare ce-i adusă de cel rău,
Bucură-te că sunt vremuri, ce-aduc iute un sfârșit,
Un sfârșit care deschide, poarta către infinit.

Nu privi numai pământul, căci salvarea e doar sus,
Cel ce toate le cunoaște, și le vede e Isus,
Vede astăzi și-a ta teamă, pentru vremuri ce vor fi,
Vede frământarea care-ți, fură pacea zi de zi.

Să nu lași să fii o pradă, lațului ce-i aruncat,
Să nu lași să te orbească un adânc întunecat,
Tu crestine stai de veghe, să fii treaz astăzi mereu,
Căci nu știi în care clipă, va revine Dumnezeu.

Nu lăsa să te cuprindă, teama-n viclenie-acum,
Ea ar vrea ca să te ducă-n rătăcire azi pe drum,
Înțelege... este vremea, cernerii ce-i pe pământ,
N-o lăsa să îți îmbrace, inima dar și-al tău gând.

Nici de șoaptele șirete, astăzi tu nu asculta,
Vor să te îndepărteze de Isus... de calea sa,
Tu să ei bine aminte, și ascultă doar un glas,
Care te călăuzește înspre ceruri pas cu pas.

Lasă gemetele-ascunse, ca să iasă lumină,
Ziua cea cu nori tu las-o, să îți fie-o zi senină,
Și privește doar spre zare, nici-o clipă nu clipi,
Vine Domnul, stai de veghe, căci El nu va zăbovi.