Te proslăvesc, Isus, din România!
Iartă-mi vremuri atee, când cârteam,
Ca Salvator, eu nu Te cunoșteam,
Dar Tu nu Ți-ai dezlănțuit mânia…
Îți mulțumesc pentru familia mea,
Părinți, bunici, cu dragoste de țară,
M-au învățat istoria-i milenară
Și ce rușine-i a o renega….
Prinos Ți-aduc pentru pruncia-mi dragă:
Ce fericiți eram când ne jucam!
Că-i totalitarism nici nu simțeam!
Căci Tu ne-ai dat și bucuria-ntreagă!
Și pentru școala dură-Ți mulțumesc!
Cum carte-am învățat cu sârguință,
Am obținut prin jertfă-biruință:
Acum pot semenilor să slujesc!
Chiar „cozile” din comunism-hulite,
Puteau fi scurte cursuri de istorie,
Când ascultai câte-o biografie
Și învățai din viețile trăite.
Îți mulțumesc c-am răbdat iarna ger:
Am și răcit, dar apoi m-am călit!
Ca medic, scurte zile am bolit,
Fără teamă de boală-ești înger!
Slavă Îți dau că m-ai testat prin lipsuri!
Și nu risipesc hrană nicicând,
Când o persoană moare-nfometând,
Domnul va judeca nepăsătorii.
Așa, trăind în biata-scumpă țară
Ce e bogată, cu popor sărman,
Am folosit corect muncitul ban
Și n-am crezut că-i bogăție-afară.
Ca Pavel, ce gândea duhovnicește,
M-am deprins și în lipsă, mulțumită,
Și-n trai îmbelșugat, însă smerită,
Pot totul în Cristos Ce mă-ntărește!
Câmpina, 25-01-2022
Până acum nu am mulțumit într-adevăr Domnului pentru viața în România comunistă. Eu am prins perioade, până la 22 ani, (la revoluția din 1989), și de viață materială mai ușoară, și de trai greu: la București-cu căminul înghețat, iarna, dormind în saci ca la cort. Dar sărăcia spirituală era și mai mare. Totuși, Domnul mă pregătea de atunci pentru viața creștină.