Cum ne va fi

Cum ne va fi oare, cînd totul
Vom părăsi pe-acest pămînt,
Sfîrşindu-ne alergarea noastră,
Fiind strămutaţi la Tronul sfînt?

Lăsînd în urmă Universul
Şi orice goană după vînt,
Cînd vom privi slava din ceruri,
Ne-om aminti de-acest pămînt?

Oare din tot ce strîngem astăzi,
Şi-agonisim aşa de mult,
Oare din toate-aceste lucruri
Cît vom lua acolo sus?

Ne-om mai gîndi noi la avere,
Ce adunăm pe-acest pămînt,
La tot ce într-o clipă piere, –
Va valora în cerul sfînt?

***
Cînd vom păşi pe străzi de aur,
Ce niciodată n-am visat,
Ne-om aminti noi de ţărîna,
De praful care am călcat?

Cînd vom serba la Masa sfîntă,
Cînd îngerii ne vor sluji,
Ne-om aminti atunci de foamea,
Da care mulţi au suferit?

Cînd încălziţi vom fi în ceruri
De Însuşi Soarele Isus,
Ne-om aminti de frig şi geruri,
De ploi, de viscole, furtuni?

Cînd veşnicia în lumină
O vom petrece-acolo sus,
Ne-om aminti de întuneric,
De felinare, ce s-au stins?

Cînd fraţi, surori vom fi acasă
Într-o familie uniţi,
Ne-om aminti de-atîta ură,
Ce tot pămîntul a cuprins?

Fiind în slava nevisată
Alături de ai noştri dragi,
Ne-om aminti oare c-odată
Adesea-am fost îndepărtaţi?

Ne-om aminti de despărţire,
Ce-atîtea lacrimi a lăsat,
Că am trăit la mari distanţe,
Şi mulţi nu s-au întors acas’?

Şi-or aminti atunci părinţii
De-ai lor copii ce au plecat,
De nopţile trecute-n rugă
Şi de durerea ce-au vărsat?

Orfanii oare-şi vor aduce
Aminte tot ce-au îndurat,
Cînd Domnul le va fi Părinte
Şi pe-al Său braţ îi va lua?

***
Cînd toţi în strai de sărbătoare
Vom fi ’ntr-o clipă transformaţi,
Ne-om aminti atuncia oare
C-a fost un vechi veşmînt murdar?

Fiind plini de bucuria sfîntă,
Cu ochi senini, strălucitori,
Avînd în inimi pacea-adîncă
Şi-nconjuraţi de adevăr,

Fără invidie şi ură,
Fără batjocuri, dezbinări,
Fără-a păcatului grea zgură,
Făr’ clevetiri şi răzbunări, –

Ne-om aminti de nedreptate,
Ce a stricat întreg pămînt,
Şi a domnit atîtea veacuri
Şi-atîtea inimi a înfrînt?

Ne-om aminti c-au fost odată
Războaie, lupte între fraţi,
C-au fost bolnavii prin spitale,
Şi orbi, şi şchiopi, hanticapaţi?

Ne-om aminti c-atîta lume
S-a stins în urma unor boli?
Ne-om aminti de accidente,
Şi de tîlhari-jăfuitori?

***
Cînd vom vedea slava cea mare
’Naintea Tronului divin,
Toţi sfinţii-n marea Sărbătoare,
Cum oare-atuncia ne va fi? ? ?

Cînd vom lua zborul spre ceruri,
Vom mai privi spre-acest pămînt?
Cînd ca o haină învechită
Vom lepăda acest veşmînt,

Şi spre ţinuturile calde
Ne-om îndrepta spre infinit,
Ne-om lua adio de la toate...
Cum oare-atuncia ne va fi? ? ?

***
Pre multe nu putem descrie,
Însă dorul nost’ fierbinte
E să ne-ntîlnim cu Domnul,
Cu al nost’ iubit Părinte.

Ca un călător ce-aşteaptă
Să se-ntoarcă-n casa lui,
Unde ştie că-l aşteaptă
Fraţii, mama, tatăl lui,

Aşteptăm cu-un dor fierbinte
Ziua, clipa cea măreaţă,
Cînd vedea-vom ’n strălucire
A Lui faţă glorioasă!

Vom lăsa ca nişte păsări
Vreascuri, cuibul de pămînt
Şi ne-om ridica acasă,
Împlinind dorul cel sfînt!

Ne vor întîlni atuncia
Cor de îngeri, heruvimii,
Oastea sfîntă cu prorocii,
Patriarhii şi martirii.

Toţi cîntînd cîntări divine...
Însă punctul însemnat –
Ne v-a-ntîmpina chiar Domnul,
Ce acasă ne-a chemat!

***
Vom cădea la pieptu-I dulce,
Revărsîndu-ne amarul...
„Şi-a-ntîlnit Tatăl copiii!” –
Va striga atuncia cerul.

Îi vom spune Lui tot dorul,
Ce l-am strîns jos pe pămînt.
Printre lacrimile multe
Îi vom spune orice gînd:

Orice plîns şi-orice durere,
Cît de mult L-am aşteptat,
Suferinţe şi batjocuri,
Pentru E ce-am îndurat,

Pentru Împăratul slavei
Vieţile cum ne-am jertfit,
Şi în orice circumstanţe
Plini de rîvnă I-am slujit.

Îi vom spune-atuncia totul,
Ce ne-apasă aici ades:
Şi de noţi nedormite,
Şi de boale, de dureri...

Uneori de ni se pare
Voia Domnului prea grea,
Tot ce astăzi nu-nţelegem,
Şi ce nu putem vedea,

Totul Îi vom spune atuncia
Cînd vom fi în slava Sa,
Şi El, Domnul veşniciei
Răspuns la toate ne va da.

Vom cunoaşte orice taină,
Ce azi sunt de nepătruns,
Cînd schimbaţi în altă haină,
Vom lua chipul de sus.

Îi vom mulţumi atuncia,
Hohotind la pieptul Său
Pentru dragostea-I de Tată,
Pentru tot ce-a făcut El!

***
Isus ne va strînge-n braţe,
Îşi va revărsa şi El
Dorul aşteptat să-Şi vadă
Biserica în cerul Său!

Şi cu mîna Sa cea blîndă
Ne va şterge de pe obraz
Lacrima... şi într-o clipă
Vom uita orice necaz! ...

Nu ştiu cît va dura clipa,
Dorul a ne revărsa,
Însă ştiu: de-atunci nimica
De El nu ne-andepărta!

***
Ne rămîne-acum dorinţa
De a fi cu toţii sus,
Nici unul să nu lipsească
La-ntîlnirea cu Isus!

O clipă doar ne mai desparte...
Şi acest timp îl vom trăi
În dragoste şi-n aşteptare,
Pînă Isus va reveni! AMIN!