Cine sunt ACEŞTIA

Cine sunt ACEŞTIA oare
Şi de unde au venit,
În a cerului splendoare
Cîntă Mielului jertfit?

Îmbrăcaţi cu haine sfinte
Cine stau neînfricaţi?
Cine sunt în gloata mare
Cîntînd Celui Înviat?

Ca ostaşii după luptă
Nălţînd steagul biruinţei,
Cine-şi iau a lor cunună,
La un loc cîntînd cu sfinţii?

Cine sunt, de-aşa splendoare-i
Pregătită petru ei,
Şi-ntr-o tainică serbare
Mielul Sfînt e printre ei!

Cui slujesc cu-atîta cinste
Îngerii din slăvi divine?
Şi ospăţul pentru cine-i
Pregătit de-atîta vreme? !

Cei cu feţele senine
Şi priviri încîntătoare,
Toţi cîntînd cîntări divine,
Dîndu-I Mielului onoare,

Că nici îngerii din ceruri,
Nici făpturile ce-s vii
Nu au har să intoneze
Aşa sfinte melodii!

Căci cîntarea lor străbate
Cerul plin de armonii:
„Binecuvîntat în toate
Fie Domnul în vecii! ! !”

Ce făpturi şi ce splendoare!
Ce sclipiri de nedescris!
Cine este gloata mare? ! !
Şi se-aude un răspuns:

Este rodul răstignirii,
ACEŞTIA-s cei răscumpăraţi!
Ei flutură steagul iubirii,
Că-n sînge sfînt au fost spălaţi!

ACEŞTIA nu-s din înălţime,
Ei vin de jos de pe pămînt,
Vin din a plîngerii grea vale,
Unde-au luptat pentru Cuvînt!

Ei şi-au dat vieţile pe-altare,
Au fost pe ruguri arşi de vii
Şi chinuiţi prin subterane
Pentru nădejdea-n veşnicii!

Ei vin din lupta cea din vale,
Vin din temniţe şi butuci,
De pe arenele cu fiare,
Unde-au nălţat fierbinte rugi!

Vin din cuptoarele aprinse,
Căci cu tărie-au renunţat
Slujirea chipului din vale,
Ce de guvern a fost nălţat.

Ei ş-au dat viaţa fără preget,
Şi vin din gropile cu lei,
Căci s-au temut să nu se roage,
Fiin urmăriţi chiar // de haldei.

Ei au rostit cu îndrăzneală
Cuvîntul cel adevărat,
Şi-au fost în gropile cu smoală,
Şi-au fost cu pietre împroşcaţi.


Au fost ameninţaţi de lume
Şi pedepsiţi de Sinedriu,
Fiind izolaţi, lipsiţi de nume,
Duşi prin pustiuri în exil.

***
Doamne, gloata este mare,
Sfinţii-s de nenumărat! ! !
Cum Ţi-ai adunat oştirea?
Doamne, cum i-ai cîştigat? ! !

– Mi-am păstrat, răspunde Domnul,
Oameni plini de Duhul Sfînt!
Mi-am păstrat o rămăşiţă
Să-Mi slujească pe pămînt!

Ei nu şi-au plecat genunchii
Înaintea lui Baal,
Urîciunea pustiirii
Nu i-a-nvins cu-al lumii val!

N-au fost preavăzuţi de lume,
Căci şi Eu am fost urît;
Fără ranguri şi renume,
Dar copiii Celui Sfînt!

Sun păstorii ce cu frică
Îngrijit-au turma Mea,
Şi chiar oile răzleţe
Le-au întors din calea rea.

Pe cea slabă şi bolnavă
Au purtat-o pe-al lor braţ,
Iar pe cea căzută-n urmă
N-au lăsat-o în dispreţ.

Sunt străjerii plini de teamă,
Care-au stat mereu pe turn,
Şi mesajul Meu din ceruri
L-au transmis curat şi sfînt.

Sunt leviţii ce în coruri
Dus-au laude în cînt.
Cînd se ridicau ACEŞTIA
Cobora Duhul Cel Sfînt!

Se cutremura şi locul,
Sfărma inimi de granit,
Că-n lucrarea lor întruna
Cereau puterea Celui Sfînt!

Mi-am păstrat predicatorii,
Ce prin vînturi mari şi reci
Ei rosteau doar Adevărul,
Şi-au ajuns în slăvi cereşti!

Valea grea a pustiirii
Şi lipsită deorice har
Prefăceau în bucurie,
Spărgînd orişice hotar!

Au fost însoţiţi de semne,
De minuni şi vindecări
Şi în urma cuvîntării
Mulţi slăveau Numele Meu!

Slava lor nu şi-au luat-o,
Au fost robii umiliţi,
De aceea-n slavă Tatăl
Locul sfînt le-a pregătit.

Sunt şi mame, ce copiii
I-au primit şi i-au crescut,
Şi o viaţă-n rugăciune
I-au purtat necontenit.

Părinţii, ce a lor odrasle
Le-au smuls din gheara celui rău.
Ei nu au stat fără de grije,
Văzînd prăpastia copiilor.

Cu lacrimi, post şi rugăciune
De-a lungul anilor şirag...
Şi iată-i cu copiii alături,
Ei cîntă Celui Preaînalt!

O, gloata este neînvinsă! ...
Copii şi tineri, ce-au ales
Să nu se spurce în plăcere
Şi-n poftele din univers.

Cînd lumea-n jur cu-a ei splendoare
Le oferea ce-i mai plăcut,
Părea aşa de sclipitoare, –
Ei s-au întors şi n-au privit,

Ci au ales cărarea crucii,
Găsind plăcerea-n Legea Mea.
Şi azi eroii biruinţei
Se bucură în slava Mea!

Eu Mi-am păstrat o rămăşiţă
În mii de veacuri ce-au trecut
Din orice neam şi seminţie
O oaste sfîntă Mi-am făcut!

De aceea-i ceru-n sărbătoare,
De aceea cîntă ne-ncetat,
Iar Cel ce este în splendoare
Orice suspin le-a ridicat!

Şi orice lacrimă din gene
O şterge Însuşi Dumnezeu,
Şi Cel din scaunul domniei
Va fi mereu Păstorul lor!

***
Voi, pămînteni, ce încă astăzi
Luptaţi pentru Cuvîntul sfînt,
Să nu vă-nfrice, nu vă-nşele
Vre-o voce pe acest pămînt!

Priviţi spre slava viitoare,
Spre cerul ce-i de slavă plin,
Fiţi gata de întîmpinare
A Mirelui pe nori!