Mai bine prigonire, mai bine umilință,
Decât o lepădare, ce-i astăzi de credință.
Mai bine-o alergare, chiar de-i obositor,
Decât pe-un drum spre moarte, cu ce-i ce azi cobor.
Mai bine-o cale-ngustă, sfârșită sub cunună,
Decât una ce-i larga, mereu cu vreme bună.
Acea ce-i doar cu soare, cu pași ce merg pe flori,
Sfârșește în al morții, ce-s nesfârșiți fiori.
Mai bine multe lacrimi, ce-s uneori amare,
Decât vremelnicia, ce-i fără de-ndurare.
Decât o fericire, ce este pieritoare,
Sau zâmbetul pe buze, ce iute el dispare.
Mai bine trec prin vale, dar să ajung la mal,
Decât în lumea care, luată e de val.
La mal m-așteaptă Domnul, în val este pustiu,
În el este doar moarte, la mal totul e viu.
Mai bine în durere, ca să simt vindecare,
Decât în nepăsarea, ce este-amăgitoare.
Decât otrava lumii, mai bine-amărăciune,
Și Domnul a băut-o, pe piatră-n rugăciune.
Mai bine-un drum al crucii, decât unul ușor,
Decât într-o cădere, mai bine într-un zbor.
De sunt aici cu Domnul, voi fi cu El și-n cer,
De părăsesc cărarea, voi fi cu cei ce pier.