CÂND VINE FURTUNA

Matei 8: 23-27
**************************
Pe marea liniştită uşoara unduire
Adusă de-un zefir din răsărit
Dădea o legănare corăbiei trudite
Iar Isus nu prea demult a adormit
Şi totul era calm; vâsleau pescarii
Raze de sus îi încălzeau
Iar ţărmul se vedea în depărtare
Era ţinutul spre care se-ndreptau.

Era o zi frumoasă, fără nori,
O zi prielnică pentru călătorie
Iar ucenicii simţeau în inimile lor
Un sentiment de tihnă şi euforie
Erau pescari şi marinari şi ucenici
Şi cu sudoare-şi câştigau trăirea
De când au întâlnit pe Salvator
Au învăţat şi ce-i neprihănirea.

Deodată vântul se-nteţeşte
Vin valuri mari...şi tot mai mari
Corabia e-nvăluită în furtună
E-o stare ce dă test la marinari
Deasupra norii acoperă tot cerul
Iar vuietul talazurilor dă fiori
"Cum vom scăpa din ghearele urgiei?"
Se întrebau înfricoşaţii călători.

(Aici vom face un popas
Doar unul scurt, o aplicare
Vom constata cu uşurinţă
Cum brusc vine o încercare
Azi totu-i bine şi plăcut,
Azi parcă totu-i sărbătoare
Dar mâine medicul cu ştirea
Ne spune că avem tumoare...

Şi mergem liniştiţi spre lucru
Ascultând C(i)D(i)-ul favorit
Şi strada nu-i aglomerată
Dar altă maşină ne-a lovit
Suntem răniţi, chiar grav răniţi
"Salvarea" ne duce la "Urgenţă"
Şi ne-ntrebăm cu gând rănit:
"Comis-am oare imprudenţă?"

Nu! N-am comis; aşa e viaţa
Necazuri vin pe ne-aşteptate
Aşa ne-a spus Învăţătorul,
Aşa-i specificat în Carte
Cine priveşte taina asta
Din perspectiva cea divină
Va înţelege că e scop
Şi-n întuneric şi-n lumină...

Şi este scop în suferinţă
Şi-n valul greu ce ne-a izbit,
În încercări, în neputinţe
Şi-n dubiul ce ne-a-nvăluit
Nimic nu este la-ntâmplare
În lumea asta de nevoi
Nici frământarea ce-i în suflet,
Nici tunete şi nici puhoi.)

Dar iată-L pe Isus dormind,
Iată vijelia-ngrozitoare
Se pune-acuma întrebarea
Dacă mai este vreo scăpare
Teroarea i-a cuprins pe toţi
Parc-au uitat că Salvatorul
Era acolo lângă ei
El, Scutul lor, Ocrotitorul...

"E-aici cu noi!" – strigară unii
"E-aici cu noi Învăţătorul
Sculaţi-L, nu-L lăsaţi să doarmă
Doar ştiţi ă-n El e ajutorul!"
Si S-a trezit...şi i-a mustrat
Pentru a lor credinţă mică
"Cum? Sunt aicea lângă voi
Şi vouă să vă fie frică?"

A dat şi vântului mustrare
Şi doar c-o vorbă l-a stopat
Furtuna cea necruţătoare
S-a potolit, s-a terminat
Şi au fost martori la minunea
Ce pân’ atunci nu o văzură
Şi au aflat în ziua-aceea
Cine-i Stăpân peste natură...

Şi s-au întors voioşi spre ţărm
În duh şi-n cuget mai puternici
Credinţa a crescut în ei
Voiau să fie mai cucernici
Şi-acea-ntâmplare i-a-nvăţat
C-atunci când vine încercarea
Fără al lor Domn preaiubit
Gusta-vor numai disperarea,

Că fără El furtuna-nvinge
Şi te doboară la pământ
Şi nu mai poţi ’nălţa spre ceruri
Nici rugăciune şi nici cânt.
A Lui prezenţă e o taină,
A Lui prezenţă e un har
Iar vorba Lui ce ceartă vântul
E preţios mărgăritar.

****
Furtuni veni-vor şi la tine
O , tu ce ştii că eşti creştin
Eşti pregătit să le înfrunţi
Cu sufletul de pace plin?
Succesul biruinţei tale
Stă în prezenţa salvatoare
A Celui ce-a murit pe cruce
Să-ţi dea lumină şi iertare...

De e o simplă frământare
De care nu mai poţi scăpa
Sau e un val ce a venit
Să-ţi chinuie fiinţa ta
Gândeşte-te cum ucenicii
Au apelat la Domnul lor
Doar El e-n stare să învingă
Talazul greu, nimicitor...

Cu El în luntre poţi cânta,
Cu El în luntre e linişte
Chiar când se năpustesc necazuri,
Chiar când în suflet e restrişte
El dă poruncă de-ncetare
Acelor grele situaţii
Ce te împiedică să vezi
Din ceruri sfinte revelaţii.

Problemele ce dau năvală
În viaţa ta de pelerin
E-adevărat: creează teamă,
Îngrijorări, tumult şi chin
Dar este-un Medic cunoscut,
Un Medic bun ce e în stare
S-aducă-n sufletu-ţi zdrobit
Mult aşteptata vindecare...

În El de-ţi ancorezi speranţa
Şi-ntreagă viaţa ta – creştine
Tu parte vei avea de-o pace
Ce nu se duce de la tine
Şi-ajunge-vei în Portul unde
Nicicând nu vor mai fi furtuni
Nici situaţii ce creează
Stress-uri, dureri şi presiuni...

Şi vei gusta din starea care
Dă exaltări necontenit
Alături de acei ce-n Vale
Să-nvingă valuri s-au silit
Şi vei uita c-au fost probleme,
Păsuri, necaz şi încercări
Şi parte vei avea din plin
De dulci, divine dezmierdări.

gc/17 feb.2007