Fluturii coboreau alene
Peste grădinile cu flori,
Iar eu priveam pe sub sprâncene
Al Creatorului splendori!

Priveam la câmpul cel frumos
Cu florile înmiresmate!
Păsări în cântul lor duios
Dădeau concerte minunate!

Izvoarele ţâşneau din munţi
Fluierând apa în cădere,
Căci a venit jos dintre sfinţi
Al omului răscumpărare!

Tresălta apa în fântână
Ieşind din teascu-i limitat
Căci din al cerului grădină
Veni, un Fiu de Împărat!

Iar codri falnici se-nălţară
Făloşi fiind ca niciodată,
Parcă prive-au şi eii spre seară
Steaua prevestitoare dată!

Cum ea a preluat lucrarea
Să-l urmărească pe Isus,
Ca să cunoască omenirea
Căci Cel venit e Fiu de sus!

O lacrimă din a mea geană
Mi se prelinse suspinând;
Căci pentru noi, Fiinţa divină,
A coborât pe-acest pământ

Ca să aducă liberare
La cei ce au ajuns robiţi,
Dorind să dea la toţi iertare
Pentru-a putea fi mântuiţi.

E ceasul cercetări tale,
Azi îţi vorbeşte Dumnezeu:
Nu sta nepăsător pe cale
Căci va veni necazul greu!

Vor veni zile de suspine
Pentru acei de pe pământ,
Fii gata să scapi de ruine
Căci Domnul te vrea pregătit.

E ceasul să-ţi pui o-ntrebare,
-Sunt oare de cer pregătit?
-Am haina cea de sărbătoare?
Sau de păcat sunt biruit!

-Oare-am lucrat eu cu credinţă?
-Am stat de veghe ne-ncetat?
Sau sunt cuprins de neputinţă
Robit fiind eu de păcat?

Deci pune-ţi astăzi o-ntrebare
Şi cercetează-ţi viaţa ta?
Să poţi fi la întâmpinare
Când El pe nori va apărea!

11/19/2008