Soarele începe să ne încălzească ușor,
Iar pe mine mă cuprinde un puternic dor,
Să văd firul de ghiocel cum crește
De sub zăpada care se topește.

Vântul adie sau bate mai tare,
Pe aripile-i poartă și împrăștie în zare
Miros de pământ proaspăt arat,
Ce așteaptă să fie, iar semănat.

Se aude în zare, tril de privighetoare
Și berzele vin la cuiburi, să zboare
Pe rău să adune pești sau broscuțe
Sau chiar șopârle ce prind mămăruțe.

Totul e viu și prinde iar viață,
Natura, pe noi, din nou ne răsfață
Totu-i sublim, căci a fost creat
Ca noi să vedem ce-i minunat.
Emilia Dinescu