Sub pojghița de lacrimi, prin tranșee
Curg clipe ca în râul subteran,
Pe fața ca de gheață, marmoree,
Sedimentează valul altui an.
Ce este viața, înțeles-ai oare?
Un fulger scăpărând între doi nori...
Hai pune anii pe socotitoare,
Să-i numeri bine, de mai multe ori!
Ai dat la vreme cezarului tribut,
Visteria aproape s-a golit,
Însă mai ai ceva, de la început
Fără taxe, impozit pe profit.
Da, pentru suflet n-ai dat nici o plată,
În ce l-ai investit, e valoros?
Se va deschide a Cetății poartă,
Intri pe ea alături de Cristos?
Sub pojghița de lacrimi de durere
Lingouri curg ca din cuptor încins,
Când îți găsești în Dumnezeu plăcere
Sedimentând Iubire, ai învins!