Avertizări
Ca fulgerul ce luminează
Spărgând întunericul rece,
Semne multe avertizează
Şi lumea-ntreagă vizează:
,,Ceva straniu, se petrece!"
Ele sunt multe şi planarea
Apasă greu peste pământ,
Vizând zilnic neascultarea
Desfrâul şi destrăbălarea
Prezise-n Cuvântul Sfânt.
Neruşinarea cea mai mare
Şi-nalţă, al său chip hidos,
Decenţa stând în răsculare
Fiind o gravă ameninţare,
În frunte cu sexul frumos.
Mândria ce s-a încumetat
Să se fălească în goliciuni,
Al omului corp l-a stricat
L-a-mbolnăvit şi l-a uzat
În multe-abuzuri, urâciuni.
Semnele-atât de grăitoare
Pe fondul marilor dezastre,
Ar trebui spre confirmare
Să fie ştiri, şi prin urmare,
Să fie faruri vieţii noastre!
Şi-atât de multe inundaţii
Ca la potop cu ape, spun,
Că ne-ar putea fi explicaţii
Prin multele lor complicaţii,
Pentru trăiri în plan nebun.
Seismele prin grade înalte,
Tornade, vânturi, uragane,
Sunt semne ca atâtea alte
Ce mintea o face să salte
Privind Taifune din oceane.
Epidemiile, apar în goană
La păsări acum şi-animale,
Ameninţând viaţa umană
Cu cea mai mare prigoană
Mutaţii fiind grave, virale.
Şi dacă eforturi se depun
Ca boala, să nu-nainteze,
E pentru ca oricine-acum
Să se oprească din drum,
Să fie-atent, să mediteze!
Să simtă, că nu e departe
De ziua mare-a răsplătirii,
Când tot omul după fapte
Întrebat fiind de dreptate,
Va răspunde, Dumnezeirii.
Flavius Laurian Duverna
27 februarie 2007