Spre Patria sfântă cu pași mai în grabă, pășim alergând căci dorim infinit,
Acolo ne-așteaptă Acel care astăzi, ne poartă pe brațul ce-a fost pironit.
El este Mesia, El este Hristosul, El este Isus, este Domnul Cel sfânt,
Spre El azi ne este a noastr-alergare, ce-ndată sfârșește aici pe pământ.
Spre Țara în care doar vise-mplinite, ajung căci e-o Țară ce este de vis,
Ea are un nume ce este el veșnic, și tot ce-i în ea, este el... Paradis.
În ea este viața ce este eternă, izvoarele care nu seacă vre-o dat,
Al nostru Părinte în Țara de vise El este un veșnic și viu Împărat.
Spre locul odihnei în pacea divină, ce veșnică este cu toții pășim,
De moartea ce astăzi atâția înghite, spre viață în grabă grăbiți noi fugim.
Spre locul ce este numit el acasă, pe drum cu poveri azi în tain-alergăm,
În Patria sfântă, acolo... acasă, cu Domnul la masă dorim ca să stăm.
Spre brațele-ntinse la capăt de cale, privirile noastre noi azi le-ațintim,
Ca fețele care ne sunt obosite, să nu fie triste, noi vrem să zâmbim.
La pieptul Acelui ce azi ne așteaptă, odihna eternă să fie am vrea,
Și doar lângă El azi ne este dorință, să fim când de-aici la sfârșit vom pleca.
Spre Patria sfântă ne este-alergarea, o clipă nu dăm azi pe drum înapoi,
Chiar dacă e-o vremea ce azi e venită, cu lupta cea mare ce este în toi.
Spre Țara iubirii ne zboară azi gândul, în ea ne dorim să ajungem îndat,
Spre-acea moștenire ce nouă ne-a dat-o, un mare și veșnic și sfânt Împărat.