Am în inimă Cuvântul, e mereu. . mereu cu mine,
Nu se-oprește niciodată, sufletul să îmi aline,
Îmi aduce-ntotdeauna, bucurii pe drumul greu,
Căci Acel ce e Cuvântul, nu e om... e Dumnezeu.

Am în inimă iubirea, ce mă arde uneori,
Căci ea arde-atât de-aprinsă, este plină de fiori,
Ea mă face-ntotdeauna, pasul să nu îl opresc,
Căci pe Cel ce mă așteaptă, ea mă face să-l iubesc.

Am în inimă speranța, că îl voi vedea-ntr-o zi,
Dar speranța mea-i mai mare, că nu ne vom despărți,
Ne va sta nouă în față, veșnicia cea de sus,
Unde nu e greul care, astăzi este greu de dus.

Și nădejdea este mare, astăzi ea-n inima mea,
Să înaintez pe cale, fără ea nu aș putea,
Îmi aduce-ntotdeauna, soarele de după nori,
Și prin razele divine, doar a cerului fiori.

A mea inimă e mare, este una-ncăpătoare,
Mică este pentru lucruri, care-s fără de valoare,
Are loc doar pentru cele, care sunt duhovnicești,
Pentru lucruri doar divine, pentru cele ce-s cerești.

Ei îi spun mereu să bată, pentru Dumnezeul meu,
Să-l iubească-ntotdeauna, inimii îi spun azi eu,
Și ea este-ascultătoare, căci în ea... e-o ascultare,
Care nu e pământească, este-o mare ea valoare.

Toată este dăruită, astăzi doar lui Dumnezeu,
Dragostea dintâi e-aprinsă, azi în inimă mereu,
Și aș vrea să nu mocnească, foc aprins să fie ea,
Să iubească-ntotdeauna, cum și El iubea cândva.

Cum Isus iubea pe cruce, dar și-atunci când prigonit,
Ne iubea pe noi într-una, căci în urmă n-a privit,
Azi îi spun inimii mele, să iubească ca Isus,
Chiar de-adesea e rănită, să privească doar în sus.