Copilul Meu îndepărtat

Copilul Meu îndepărtat ce ai uitat de Mine,
Dezamăgit de suferinți, alegi azi doar ruine,
Străpuns de multele săgeți, azi ești îndepărtat,
În inimă îți spui... , , nu pot", mereu... neîncetat.

În lumea largă rătăcești, departe tu de Mine,
Și sufletului hrană-i dai, doar gemete... suspine,
Nu vrei să te întorci din drum, cât încă se mai poate,
De adevăr copile stai, tu azi așa departe.

Nu vrei de mână să te țin, oprit ești de o teamă,
De glasul Meu nu vrei s-asculți, ce încă te mai cheamă,
Ai sufletul mereu mâhnit, copil iubit de Mine,
Tu nu mă vezi... dar vreau să știi... mereu sunt lângă tine.

Vre-o dată singur n-ai rămas, pe drumul vieții tale,
Chiar și atunci când te grăbeai, și când mergeai agale,
Copile-ascultă azi ce-ți spun, ridic-a ta privire,
Și vei vedea de unde tu, primești doar izbăvire.

Chiar dacă azi ești obosit, de-atâta alergare,
Pe stâncă unde-ai fost zidit, să stai doar în picioare,
Tărie ție Eu îți sunt, și nu te voi lăsa,
Întoarce-te din nou pe drum, vreau viață ție-a-ți da.

Vreau multe bucurii să-ți dau, și vise împlinite,
Acele lucruri care sunt, de tine-așa dorite,
Copile nu te scufunda, în lumea de păcate,
În ea dorm hainele ce sunt, mereu ele pătate.

Ridică-te tu chiar acum, nu zăbovi o clipă,
Din tot ce Eu ți-am dăruit, nu fă tu o risipă,
Eu azi credință-ți dau în dar, ca tu să crezi mereu,
Că Cel ce ție ți-a vorbit, îți este Dumnezeu.