De mă chemi...

De mă chemi azi cu credință, vei vedea... Eu voi veni,
Doar printr-o credință vie, biruință vei primi.

Vindecare-ți voi aduce, de te-ncrezi astăzi mereu,
În puterea ce se spune, că-i doar a lui Dumnezeu.

De mă chemi plin de nădejde, vei vedea că-i de sfârșit,
Vremea care-i tulburată, pe pământ ce a venit.

Vei vedea o licărire, la un capăt ce-i de drum,
Doar rămâi plin de nădejde, nu de mâine... de acum.

De mă chemi plin de iubire, tu o vei vedea pe-a Mea,
Cea din zorii dimineții, care-i călăuza ta.

Dragostea să-ți fie arma-n, lupta care spui că-i grea,
Doar iubește... și pe cale, biruință vei avea.

De mă chemi în odăiță, lângă tine voi veni,
Doar să crezi și-atunci fiorul, pe genunchi îl vei simți.

A ta luptă-n închinare, Eu o văd... știu că ți-e greu,
Dar am mâna Mea întinsă, înspre tine azi mereu.

De mă vei chema întruna, Eu nu voi întârzia,
Credincios rămâi în toate, doar minuni tu vei vedea.

Să rămâi la adăpostul, aripilor ce-am întins,
Lângă mine niciodată, nu vei fi în luptă-învins.

Cheamă-mă în orice vreme, Eu nu stau nepăsător,
Celor ce mereu mă strigă, Eu le vin în ajutor.

Azi îl vei simți îndată, dacă tu mă vei chema,
Căci tu ești copile dragă, o creație de-a Mea.

Să te părăsesc vre-o dată, vreau să știi... nu am gândit,
Căci am stat și pentru tine, sus pe cruce răstignit.

Strigă astăzi către ceruri, neschimbat Eu sunt mereu,
Nu sunt om copile dragă, Eu sunt Tatăl Dumnezeu.