Într-o zi vom pleca... tu şi eu, el şi ea
Nu ştiu când însă ştiu că-ntr-o zi vom pleca
Căci suntem călători, călători pe pământ
Ce tânjesc după ţara, după ţărmul cel sfânt.
Suntem frunze în vânt... praf purtat de furtuni
Unii plini de-al lor, , eu, , alţii sinceri şi buni,
Mai bătrâni sau mai tineri, mai frumoşi sau nu prea
Nu ştiu când însă ştiu că-ntr-o zi vom pleca
Şi atunci ce comori vom lua oare ştii?
Vom lua haine scumpe şi maşini? Bogăţii?
Poate crezi că ce-a strâns truda ta pe pământ
Îţi va fi o comoară chiar şi-n cerul cel sfânt!
O, tu suflet naiv, nu gândi... nu-i aşa
Căci acolo comoară îţi va fi dragostea!
De-ai ştiut să-o reverşi ca un rece izvor
Care setea alină când suspinele dor
Vei avea fericirea s-o primeşti înmiit
Când vei merge în ceruri la Acel ce-a iubit!
Poate-acum este timpul să te-opreşti, să gândeşti:
Mai ştii tu cum să ierţi... mai poţi tu să iubeşti
Căci nicicând n-ai să ştii clipa când va veni
Şi vei merge acasă... casa din veşnicii!

Vulcan-03-02-2022
Mary