Peniță autobiografică

Lin cade o frunză cu foșnet de-argint,
C-un ultim suspin se supune...
Pământu-i devine un rece mormânt
Și cade... cu freamăt apune.

Și prima mea frunză-a fost prima mea zi,
A doua căzută a fost primul pas,
Și primul meu "ma-ma" ce îl gânguri-i,
Și primul în școală, și ultimu-n ea ceas.

Apoi, altă frunză a fost la liceu,
O alta căzu la ieșirea din el,
Și mai urmă alta... deja-n Chișinău,
Cu cartea în mână - în loc de drapel.

Apoi mai căzură mai multe odat':
Serviciu și studii, serviciu - predat,
Și așa împreună și combinat
Mai cad alte frunze din pomul bogat.

Vor mai trece minute, zile și luni,
Iar frunze cădea-vor încet de pe ram,
Și-a rămâne în pom, după-atâtea furtuni
Doar o frunză - din viața mea ultimul gram.

Apoi va păli frunza și va cădea,
Ostenită de ploaie, purtată de vânt,
Va pluti liniștit, va rămâne cuiva,
Amintire... , sau poate un gând...

Și, privind sub al vieții mele copac,
Mulți vedea-vor culori, unii - poate erori,
Mulți - un crin, o lalea... , poate-un mac,
Sau vor ține în mâini ale mele scrisori.

Vor rămâne în urmă doar amintiri,
Pentru unii trecute drept simple priviri,
Pentru unii - un gând, pentru alții - un veac,
Pentru unii - o rugă, pentru alții - un fleac...

Adelina Malancea
03.02. 2022