În tăcerea nopții,
Cu ochii în suspine,
Cu lacrimile calde,
Înalt glasul spre Tine.

Lungă mi-e alergarea
Și parcă-am obosit...
De atâta nezdănejde,
Mi-e sufletul mâhnit.

Privesc spre cer-niciun răspuns...
Dar sufletul imi tace...
C-am obosit și sunt răpus,
Nu doresc decât pace.

Înalț ruga-mi înspre cer,
Doresc să iei aminte. .
La tot ce-ți zic, la ce iți cer,
La tot ce am in minte.

Revarsă pacea Ta de sus
Și dă-mi din nou putere...
Căci ceva parcă m-a răpus
Și mi-a adus durere.

Atâtea vorbe spuse-n vânt,
Și oare ce-ți pot cere?
Când sufletul mi-e așa distrus. .
De unde am putere?

De unde dragoste imi dai?
Când eu eman doar ură...
Cum să-mi promiți atâta Rai?
Când inima mi-e zgura?

De unde atâtea promisiuni? !
Când încalc juruințe... .
Când in ale mele rugăciuni,
Am pus numai dorinte...

De unde atata alinare. .
pentru un om ca mine
Sa-mi dai pace-n incercare
in lacrimi si-n suspine... ? !