Un tată, 3 copii avea
Şi despre Domnu-i învăţa.
Dar când mari au devenit
Ei în lume au pornit.

- Voi sunteţi acum 3 fraţi
Şi în lumea rea plecaţi!
Să trăiţi cum eu v-am zis,
Că păcatu-i interzis!

Dintre voi cine va sta
În învăţătura mea,
Cine aşa va trăi,
Moştenirea va primi!

Peste ani ei sau întors
Iar tatăl bucuros:
- Spune, tu acel mai mare
Ai trăit în ascultare?

- Tată, eu am devenit
Un bogat, un om vestit!
Am şi slavă, şi palate,
Căci cu banii faci de toate.

- Nu, tu nu mai ascultat,
Ca să fii smerit, curat,
Ci-ai iubit mai mult averea,
Banii lumii şi puterea.

N-am în schimb ce-ţi oferi,
De azi fiu nu te-oi numi!
Iar tu cel mijlociu,
Fosta-i un exemplu viu?

- Tată, eu am adunat
Aur şi argint curat.
Şi întreaga viaţa mea
Am să-mi cumpăr ce voi vrea.

- Cauţi numai bogăţii,
Ai uitat de veşnicii!
Însă tu fiule mic?
- Tată, eu nu am nimic!

Am iubit şi am iertat,
Şi mereu am fost uitat,
Am trăit cum mi-ai vorbit,
Şi am fost dispreţuit.

Vino, fiul meu supus
C-ai trăit cum eu ţi-am spus.
Acum te voi lăuda,
Moştenirea e a ta.

Dumnezeu la fel va da
Celui ce pe cale a sta
Raiul, moştenirea mare
De-ai trăi în ascultare.