Zi de Primăvară

Când vine iarăşi primăvara
Natura anunţă-a sa trezire
Din iarna-n lunga adormire,
Şi de cu zori şi până seara
Şi-arată verdea întinerire.

Porneşte seva din pământ,
Codrii cei trişti înmuguresc,
În strai nou se primenesc,
Şi prin al Domnului Cuvânt
Sub grija-I toate înverzesc.

Şi pajistea cea-ncântătoare
În fel de fel de specii multe,
Ea-ncepe ochii să-ţi încânte
Şi-ntinde faţa-i către soare,
Sclipind de florile mărunte.

Un covor fin de nestemate
Ne-ncântă-a ochilor privire
Şi ne trezesc din amorţire,
Şi prin miresme parfumate
Ne-nveselesc întreaga fire.

Abia se-aşteaptă întâlnirea
Atâtor flori, şi lăcrămioare
În zumzet viu de aripioare,
Cu albiniţe, vrând hrănirea
Sorbind, din fiecare floare.

Astfel strâng nectarul dulce
Ca să-l transforme în miere
Aşa cum munca lor le cere,
În alergarea spre-a aduce,
Polen, izvorul viu de putere.

Aşa se trece, o zi întreagă
Cu-n du-te vino, neîncetat
Din zori de zi pân-la-noptat,
Mereu grăbind, ele aleargă
Şi pun în faguri, rod bogat.

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2007