Nu cu nume de creştin,
Ci de Tine Doamne plin.
Nu cu gânduri ce-s lumeşti,
Ci cu gânduri doar cereşti.

Nu cu chip doar luminos,
Ci un rob al lui Hristos.
Asta vreau, şi asta-mi cere,
Sufletul meu cu putere.

Nu creştin de sărbători.
Nu un spin ce-i plin de flori.
O fiinţă înoită
Şi cu firea răstignită.

A Stăpânului supus,
Ca o jertfă ce s-a pus.
El, pe primul loc în viaţă,
Domnul, singura speranţă!

În Cuvânt, în rugăciune
Aceasta lângă El ne pune.
Ce-mi caută inima şi alege
În curând eu voi culege.

Nu iubi cu gura Ta,
Ci cu toată inima.
Nu îL poţi minţi aşa,
Că El ştie ce e-n ea.

Ce-alergăm? Cât îL iubim?
Fiecare noi o ştim!
Dar în cer nu pot să vin,
Doar cu nume de creştin.