Nu-mi pasă de lacrimile căzute.
Nici cât am stat îngenunchiat.
Mă dor, doar clipele trecute,
Când Doamne nu te-am ascultat.

Nu-mi pasă, capul că mă doare,
Nici ochii mei cei înroşiţi,
Căci înăuntru, mult mai tare,
Mă arde paşii rătăciţi.

Nu-mi pasă oameni, să se uite,
Nici că ei dau din cap râzând,
Căci ştiu, păcatele mi-s multe,
Şi vreau să stau aşa plângând.

Nu-mi pasă, poate că-s om mare,
Ca un Zacheu în dud urcat.
În ochii Tăi doar am valoare,
Îţi cer te rog să fiu iertat.

Nu-mi pasă omul ce va crede,
Ca rătăcit la Tine vin,
Căci veşnicia mi se pierde,
Iertare-ţi cer şi mă închin.

Nu-mi pasă de a mea fiinţă.
Ca mort eu stau în faţa Ta.
Ce slabă e a mea credinţă,
Dar ştiu mai mult că îmi vei da.

Nu-mi pasă de nimic acuma.
Nu mă ridic pân-mai ierta.
Dorinţa mea e numai una,
Să simt din nou prezenţa Ta.