Stând în rugăciune plâng.
Nu că am durere mare.
Nu că ceva sufleteşte mă doare.
Plâng, că simt prezenţa Ta.

Lacrimi se preling întruna.
Inima nu-mi e de fier.
Nu c-aş vrea ceva să-ţi cer!
Plâng, de câte Tu mi-ai dat.

Şi de ce să plâng acuma?
Sunt în vale eu căzut?
Nu, ci findcă am văzut
Mâna Ta, care mă ţine.

Plâng, dar nu de întristare.
Plâng, că-s foarte bucuros,
Că alături e Hristos.
Şi că mă iubeşte tare.