Să nu spui că ajunge să lupţi pentru Hristos!
Şi obosit pe cale, tu să laşi arma jos.
Vrăjmaşul tău nicicând nu se odihneşte,
Şi când tu nu mai lupţi, el atunci zâmbeşte.

Să nu te simţi sătul nicicând tu de Cuvânt.
Mereu în cercetare, mereu lângă Cel Sfânt.
Să nu-L dai într-o parte să spui că e de ajuns
Aceasta-ţi este arma deodată eşti străpuns.

Să nu fii mulţumit de ceea ce-ai lucrat.
Să nu te-aşezi pe scaun, să spui: “Am terminat!”
“Să mai lucreze altul, care nimic nu face!”
Să nu-ţi alegi lucrarea cea care ţie-ţi place.

Ba, chiar de suferinţă, batjocoră şi ură,
Să nu spui că te saturi, ci mai departe-ndură.
Gândind mereu la Domnul, cât El a suferit,
Câţi fraţi mergând-nainte durere au primit.

Să nu spui că ajunge, atâta dăruire,
Căci nu-ţi vorbeşte Duhul acum, ci a ta fire.
Să nu aştepţi ca altul săracului să dea,
Căci Domnul totul vede ce face mâna ta.

Să nu spui că ajunge atâtea ca să ierţi.
Nu pierde nimeni altul de cât tu singur pierzi.
Şi iartă cu iubire, cum Domnul ne-a iertat.
El nu şi-a întors privirea, El nu te-a criticat.

Eu ne doresc o sete, mereu nemulţumire,
Să tindem la mai mult, şi lucru, şi jertfire,
Un foc doresc în inimi, ce nu se poate stinge.
Iubirea către Domnul pe toate le învinge.