Ziua care s-a sfârşit
Mâine nu s-a repeta,
Câte vreau, n-am dovedit,
Însă, ce e-n urma mea?

A rămas în urmă-un plâns,
Sau un om fără speranţă?
Eu, ce inimă-am aprins,
Ca să Te urmeze-n viaţă?

Cât de iute-i alergarea
Numai pentru a vieţui.
Ce îngustă e cărarea
Care-n cer ne va sui.

Viaţa mea, nu e un munte,
Este dealuri şi coline.
Pentru trup jertfim noi multe,
Pentru suflet mai puţine.

Timpul se grăbeşte-ntruna,
Preţueşte-ţi orice ceas.
Viaţa ta e numai una.
Vezi în urmă ce-a rămas.

Să nu-ţi pară rău odată
Că-n zadar ai vieţuit.
Şi să intri-n Rai pe poartă,
Nu în foc nepotolit.