Tată, iar Te-am întristat,
Când căzut-am în păcat.
Iartă, nevegherea mea,
Că n-am făcut voia Ta.

Ştii cât te iubesc de mult,
Şi cât sufăr, când n-ascult.
Vreau din nou să mă mângâi,
Lângă mine Tu să vii.

De-aş avea chiar lumea toată.
Nu pot fără Tine Tată!
Nu pot sta neîmpăcat,
Fiindcă eu m-am depărtat.

Doamne Tu fii lăudat,
Fiindcă nu mai lepădat.
Şi iertare-mi dăruieşti.
Mulţumesc că mă iubeşti.

Mă iei ca pe-un pruncuşor,
Ca să nu mai cad uşor.
Mă supun, şi mă-narmez,
Ca mereu să Te urmez.

Strâng în inimă Cuvântul,
Doar la El să-mi fie gândul.
În rugăciune-s nencetat,
Ca să mă păstrez curat.