Un tânăr bogat nespus,
Alergă către Isus.
Şi-a lăsat genunchii jos,
Chiar în drumul cel pietros.

Atunci el n-a mai privit
Haina că şi-a prăfuit.
-Spune, bun Învăţător!
(Întrebă nerăbdător.)

Ce-aş putea să-nfăptuiesc,
Veşnicia s-o primesc?
-Ştii poruncile ce-s date?
-Da, le împlinesc pe toate!

Ţintă Isus s-a uitat,
El ştia, de ce-i legat.
Şi ce inima-i iubeşte.
-Doar un lucru îţi lipseşte!

Acum vinde tot ce ai
La săraci tu să le dai.
Sus, va fi comoara ta
Şi mă vei putea urma.

Tânărul, s-a întristat,
Că era foarte bogat.
Inima nu-şi dezlipea
De toată averea sa.

Astfel îl împiedica
Veşnicia de-a avea.
Legea el a împlinit,
Dar nu toate le-a jertfit.

Tu, să laşi pentru Hristos
Tot ce ai mai valoros.
Şi privind la jertfa sa,
Nimic nu vei regreta.