Biruitor, când vei veni!...

Când vei veni, în biruinţă
Înconjurat de preamărire,
Să-Ţi ei regatul în primire
Toţi îngerii, cu prisosinţă
Isuse, vor fi-n strălucire!

Când norul alb se v-arăta
Pe ceruri sus, spre răsărit,
Cu ochii privind spre zenit
Poporu’ întreg va aştepta
Căci va fi-n totul, pregătit.

Va şti că acesta e semnul
Al scumpei Tale, reveniri
Cu îngeri mii în străluciri,
Şi peste tot va fi îndemnul
Să nu Te piardă din priviri.

Va răsuna atunci strigarea:
,,Iată, Domnul nostru vine,
De sus, din slăvile senine
Cu mântuirea şi salvarea
Pentru acel, ce-I aparţine!’’

Poporul Tău, ce-a aşteptat
Va fi schimbat în nemurire
La arătarea Ta-n mărire -
Spre a putea fi-n ceruri luat
Pe nori, la scumpa întâlnire.

Şi-astfel, vor fi-ntotdeauna
Cu Tine-Isuse drag în veci,
Căci Tu cu ei ai să petreci
Cântându-Ţi iubirea-ntruna,
Fără de boldul morţii reci!

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2007