Tristã este Faţa Ta,
Tristã e, Pãrinte,
Când îşi bate omul viu
Joc de cele sfinte!

Chiar din însãşi Casa Ta
Ai ieşit îndatã,
Când, de Tine a-nceput
Omul, joc sã-şi batã.

Prin apostoli, prin prooroci,
Biblia aratã,
Cã de-acolo ai sã-ncepi
Dreapta judecatã.

Şi cã Dumnezeul viu
Aspru pedepseşte
Pe orice nesãbuit
Care Îl huleşte!

Cel ce dinţii şi-i scrâşneşte
Şi pumnul şi-l strânge,
Într-o bunã zi, zadarnic,
Ca Esau va plânge!

Sã veghem, sã nu cãdem
Vreodatã-n ispitã,
Nu cumva sã ne rãmânã
Casa pãrãsitã!