Adesea tac și răsfoiesc prin gânduri,
Încă mai caut ceva să m-aline
Și dorul meu citește printre rânduri,
"Apropie-te, vorbește doar cu Mine!"

În meditări, îmi spun că de-aș fi singur,
Nu aș urca spre piscuri, niciodată,
Căci pasul meu, atunci când nu e sigur,
Ar fi zdrobit de fiecare piatră.

Îmi amintesc apoi că ești cu mine
Și când e greu, înalț o rugăciune,
Îmi las povara jos! Cât e de bine,
Să știu că faci în mine o minune!

Și plâng amar! În lacrimile grele,
S-au adunat jertfirile trecute,
Dar îmi ridic privirea către stele,
Și printre aștri, Te zăresc, Iubite!

O, El Saddai, El Roi, revarsă-Ți harul,
Peste ființa aspru încercată,
Tu mă cunoști, mă vezi, îmi știi amarul,
Fă-Ți Numele de slavă încă-o dată!

Și-apoi, când valul vieții se va stinge,
Să pot vedea în luciul liniștirii,
Să înțeleg că ascultarea-nvinge,
Când stau smerit sub flamura Iubirii!

Și Îti vorbesc doar Ție, Doamne Sfinte,
Când nu mai pot, la pieptul Tău mă ține,
Să înțeleg mai mult a mea sorginte
Și biruind, să fiu mai mult din Tine!

07/02/2022, Barcelona- Lucica Boltasu