Nu-ți pierde credința când vine-ncercarea, nu-ți pierde nădejdea când norii iar vin,
Doar simte-alinarea ce-ngrabă coboară, atunci când suspinul apare-n suspin.

Tu ești fiu de Rege doar crede că poate, odihnă în grabă El ție să-ți dea,
Atunci când apare pe cale o luptă în care Tu spui, ... eu nu pot, este grea.

Să nu lași puterea ce este străină, să fure din tine puterea de sus,
Să nu te sleiască nici șoaptele care, te vor mai departe să fii de Isus.

Să nu-asculți adâncul ce tulbură vremea, să tulbure vrea un adânc gândul tău,
Ascultă doar glasul duios ce coboară, acel ce-i duios, este din Dumnezeu.

Nu-ți pierde nădejdea că vine și ziua, în care pe Domnul îl vei întâlni,
Fii treaz tu întruna, în ceasul din noapte, de veghe să stai și în ceasul din zi.

În vremuri ploioase și-n vântul ce bate, mereu în picioare pe stâncă rămâi,
Iubirea să-ți fie mereu arzătoare, ca-n dragostea care-ai avut-o dintâi.

Nu-ți pierde speranța în grea suferință, cu tine mereu este Domnul Isus,
În ea-L vei vedea de îți este privirea, spre-acea izbăvire ce vine de sus.

De are ea gustul amar... doar El știe, ce-nseamnă să bei din paharul ce-i plin,
De grea suferință, de multă durere, și ele ce au azi un gust de pelin.

Să nu lași iubirea ca azi să se stingă, o flacără vie să vadă de sus,
Acel ce privește pământul cu milă, El este doar unul, El este Isus.

El viață în tine a pus... și suflare, rămâi credincios azi pe cale mereu,
N-ai fost niciodată tu singur în viață, cu tine-i și-acu, și va fi... Dumnezeu.