Dumnezeule din ceruri

Dumnezeule din ceruri, Cel ce toate Tu le știi,
Tu ești Cel care și morții, Doamne sfinte îi învii,
Doar la Tine e puterea, toate azi ca să le faci,
Dar când eu te strig pe Tine, oare de ce astăzi taci.

Vreau să stingi în grabă focul, care arde-n pieptul meu,
Ia-mi te rog și frământarea după Tine Dumnezeu,
Lasă-mă de-adânc de mare, ca să fiu eu înghițit,
Căci acele mult prea grele, astăzi greu m-au obosit.

Lasa-mă luat de valul-n fața mea ce s-a-nălțat,
Să fiu dus în largul mării, ca să fiu de Tin' uitat,
Focul care de iubire-n inimă este aprins,
Lasă ca de el să fie, astăzi Doamne... focul stins.

Să mai lupt nu am putere, vreau să mă așez acum,
Să nu mai străpungi Tu norii, știu că ești milos și bun,
De-i străpungi văd a Ta rază, liniște ce nu-mi va da,
Și din nou o frământare-n inimă eu voi avea.

Lasă-mă înspre pierzare, înspre ea cobor iubind,
Tu ai fost și vei rămâne, a mea dragoste Domn sfânt,
Singur vreau să-mi plâng durerea, nu aș vrea să o mai știi,
Vreau o mare-a mea iubire-n amintire să rămâi.