M-a învățat... mi-a arătat

M-a învățat ce e iubirea, m-a învățat cum să iubesc,
M-a învățat că fericirea, nu este-un lucru pământesc,
Isus m-a învățat pe mine, nădejde cum să am mereu,
M-a învățat cum eu în viață, ușor să trec de tot ce-i greu.

Mi-a arătat cum El îndată, din ceruri poate coborâ,
Și orice zid îmi stă în față, îndată-l poate doborâ,
Mi-a arătat cum El pe ceruri, așează stelele mereu,
Și luna care luminează, o lungă noapte drumul meu.

M-a învățat să am speranță, răbdare cum eu pot avea,
M-a învățat să calc pe urma, ce a lăsat-o-n urma Sa,
Spre cer să îmi ridic privirea, El este Cel ce m--a-nvățat,
Cum și un timp ploios pe cale, eu să îl văd doar minunat.

Mi-a arătat Isus o cale, m-a învățat cum să pășesc,
Cum eu să trec de orice vale, prin ele... nu să ocolesc,
Mi-a arătat că răsăritul, în seară are și apus,
Mi-a arătat că lângă mine, nu-i nimeni... e doar El... Isus.

M-a învățat în întristare, eu printre lacrimi să zâmbesc,
M-a învățat că-n suferință, eu trebuie să mă sfințesc,
M-a învățat doar mulțumire, eu Lui să îi aduc mereu,
M-a învățat cum eu în lume, să fiu un fiu de Dumnezeu.

Mi-a arătat că niciodată, în viață singur nu voi fi,
Mi-a arătat că e cu mine, în orice clipă-n orice zi,
El este-Nvățătorul care, atât de multe m-a-nvățat,
Părintele care în viață, atât de multe mi-arătat.

E Cel ce m-a-nvățat că totul, și toate-n mână Lui doar sunt,
Mi-a arătat a Sa putere, ce-o are peste-acest pământ,
Eu astăzi știu... Învățătorul, El este-un mare Dumnezeu,
Numai a Lui e-ntreaga slavă, e mare... cel ce-i mic... sunt eu.