Înspre ce ți se îndreaptă pasul tău pe-această cale

Înspre ce ți se îndreaptă, pasul tău pe-această cale,
De el este câte-odată, doar pe margini... mai agale,
Dar acel gând ce întruna, rătăcit el astăzi zboară,
Printr-o lume ce e plină, de suspine și ocară.

Înspre ce-ți este privirea, când de sus tu o apleci,
Când apar în cale clipe, goale dar și-atât de reci,
Trecătorule prin viața, care este trecătoare,
Unde ești când ți-este pasul mai departe de izvoare.

Când flămând ești dar și setea, te sleiește de puteri,
Din ce te hrănești tu oare, din cuvânt? ... sau din păreri,
Apa vie e la Domnul, mana vine tot din cer,
Nu mânca otrava lumii, ce-o mănâncă cei ce pier

Nu mai bea astăzi licoarea ce-i și ea otrăvitoare,
Bea din apa care curge din a Domnului izvoare,
Nu te-ndepărta de viață, că vei fi tu înghițit,
De o moarte ce-i flămândă, după omul rătăcit.

Stai aproape azi de stâncă, doar ea-ți poate fi tărie,
Nu-i pietroasă... este stânca, plină de putere... vie,
Doar ea poate să îți fie, ajutorul tău mereu,
Căci această stâncă nu e... om... ea este Dumnezeu.

Stai la umbra de sub aripi ce întinse-au fost acum,
Când atât de multe valuri, vin și vin pe-al vieții drum,
Adăpost să-ți fie Domnul, oricât azi ți-ar fi de greu,
Căci un ajutor în toate-ți poate fi doar Dumnezeu.

Stai aproape de iubire, ca să fii și tu iubit,
Stai doar lângă mântuire, ca să fii tu mântuit,
Omule... viața se trece, are ea chiar și-un sfârșit,
Tu alege care este, viața ce-i un infinit.

Lasă lumea rea în lume, stai mereu la cruce jos,
Pe-acea cruce pentru tine răstignit a fost Hristos,
Lăngă El este doar pace, lângă El nu este greu,
Căci El este Împăratul... tuturor, e Dumnezeu.