Ține-mă Isus de mână
Ține-mă Isus de mână, fără Tine sunt pierdut,
Pune-mi o cântare-n gură, căci de-o vreme eu sunt mut,
Pătura de ceață deasă, apăsare mi-a adus,
Nu mai am Doamne putere, ca să mai privesc în sus.
Dă-mi numai un strop de apă, buzele mi s-au uscat,
Eu de Tine-ntotdeauna sunt flămând și însetat,
Doamne Dumnezeul vieții, dă-mi azi ajutorul Tău,
Căci la pândă după mine, stă întruna cel ce-i rău.
Mă lovește azi adesea, cu tăișurile lui,
Să-l oprești doar Tu poți Doamne, un cuvânt acum de spui,
Și ridică-mă din starea, de căință ce o am,
Vreau să simt a Ta putere, cum mereu eu o simțeam.
Vreau fiorul fericirii, astăzi ca să mă-nfășoare,
Vreau ca să mă duci Isuse, l-ale Tale vii izvoare,
Obosit sunt de durere, suferința m-a hrănit,
Și bătăile de vânturi, Doamne greu m-au obosit.
Vreau sub raza Ta de soare, astăzi să mă încălzesc,
Ca să am din nou putere, Dumnezeule ceresc,
La loc larg vreau Tu pe mine, ca să mă ridici acum,
Ca să nu mă-ntorc preasfinte, de pe-al mântuirii drum.
Pune-mă din nou pe stâncă, căci de Tine-mi este dor,
Dă-mi în dar azi aripi sfinte, ca să mă avânt în zbor,
Vreau prin vise să îmi fie, zborul meu... sub cer senin,
De-i sub el... îmi va fi zborul, fără de opriri... doar lin.
Ca eu să mai cad vre-o dată, te rog azi... nu mai lăsa,
Căci aceste lupte grele, obosesc ființa mea,
Ia-mă-n car de biruință, zi de zi clipă de clipă,
Să nu-mi fie a mea viață, pe pământ doar o risipă.
Ține-mă mereu de mână, să mă pierd eu nu aș vrea,
Dar să-naintez pe cale, fără Tine n-aș putea,
Domn al păcii, mântuirii, fără Tine sunt nimic,
Căci mereu te văd doar mare, și pe mine-n toate mic.