Scrisoare către Dumnezeu... 11

După o lungă vreme... azi, în mare frământare,
Acelui care eu mereu, i-am scris câte-o scrisoare,
Azi încă una vreau să-i scriu, căci multe întâlnesc,
Și vreau doar Lui eu pas cu pas, în scris să-i povestesc.

Unde nu pot, aș vrea să-i spun, chiar azi într-o scrisoare,
Și oful... și suspinul meu, și tot ce rău mă doare,
La umbra pomului de nuc, eu mă voi așeza,
Scrisoarea care vreau s-o scriu, începe-acum... așa.

–, , Tu sfinte Salvator ceresc, din Țara minunată,
Acel ce toate le cunoști, ce-mi ești și mie Tată,
Un porumbel s-a coborât, și mie azi mi-a spus,
La Tine El că va zbura, în Țara sfântă... sus.

Și Tată eu am hotărât, să-ți scriu iar o scrisoare,
Să-ți spun a mea durere azi, ce este-atât de mare,
Să-ți spun că-n vale-adâncă stau, răpus de lupte grele,
De-aici nici soarele nu văd, nici luna dintre stele.

Spre mine iute-au alergat, săgețile-arzătoare,
Doar răni adânci ele-au lăsat, dar și o clătinare,
Ce deznădejde mi-a adus, privire aplecată,
Dar și o inimă ce azi, ea este-ndurerată.

Aici în vale nu-i frumos, e frig... nu e lumină,
Nu văd vre-o noapte sau vre-o zi, să fie ea senină,
E Tată înfricoșător, în jur e o pustie,
Întinsă... și nu vad aici, măcar o umbră vie.

La Tine când v-ajunge sus, a mea scurtă scrisoare,
Te rog îndată să cobori, cu milă și-ndurare,
Dar pân-atunci în tain-aștept, eu ajutorul Tău,
Privirea nu îmi dezlipesc, de Tine Dumnezeu.

Aici scrisoarea îmi opresc, dar ca și altădată,
Aș vrea Ție ca să îți spun, preasfânt iubite Tată,
Iubirea pentru Tin' ce-o am, ea este-atât de mare,
Nu pot să-ți spun cam cât Isus, eu văd că margini n-are.

Dar inima Tu îmi cunoști, și știi atât de bine,
Că bate-n zi dar și în nopți, mereu doar pentru Tine,
Părinte sfânt, scrisoarea mea, o-nchei aici... acum,
Că te iubesc încă odată, vreau la sfârșit să-ți spun."