Obosit de alergare

Obosit de alergare, văd că ești copilul Meu,
Tu ascultă astăzi glasul, îți vorbește Dumnezeu,
Vreau să-ți spun că-ntotdeauna, suferința ți-am văzut,
Vreau să îți mai spun că singur, tu prin ea nu ai trecut.

Văd a ta azi îndoială, ce adânc te-a clătinat,
Văd și cum a ta privire-nspre pământ s-a aplecat,
Văd o rană mai adâncă, în ascuns care o ții,
Toate Eu le văd copile, și în urmă cum rămâi

Văd cum lacrima îți seacă, pasul cum îți obosește,
Inima-ți aud din ceruri, câte-odată se grăbește,
Văd cum viața ta îți trece, prin atâtea clipe grele,
Dar îți spun că niciodată, singur nu ai fost în ele.

Văd cum mâna ridicată, azi coboară-ncet încet,
Văd cum astăzi ți se stinge, focul ce-l aveai în piept,
Și am hotărât la tine, Eu din cer să mă cobor,
Să îți cercetez ființa, cu al dragostei fior.

Vin să îți aduc lumină, pace sufletului tău,
Ca să înțelegi copile, că sunt Domnul Dumnezeu,
Să-nțelegi că-ntotdeauna, lângă tine am fost Eu,
Nu te-am părăsit vre-o dată, nici la bine nici la greu.

Vin la tine cu fiorul, dragostei din veșnicii,
Azi la pieptul Meu copile, Eu te strâng și vreau să știi,
Niciodată Eu pe tine-n viață nu te voi lăsa,
Unde-i greu... întotdeauna, pentru tine voi lupta.

Pentru tine-am dat popoare, am dat singurul Meu fiu,
Eu te-am scos și din robie-am fost cu tine în pustiu,
Ți-am dat har ceresc pe cale, astăzi tu nu te opri,
Căci Eu ție-ți dau putere, ca să poți tu propăși.

Ancorează-te-n cuvântul, care azi ți l-am adus,
Și să nu uiți niciodată, ce azi ție Eu ți-am spus,
Tu ridică-te îndată, noi puteri astăzi ți-am dat,
Nu uita că tu ești fiul, Celui mai mare-Mpărat.