Țara pe care o iubești


Țara pe care, Doamne, o iubești
E cea care nu crede-n basme, omenești
În sărbători, aiurea, luate din povești
Mari urîciuni, ce tare le detești,

Doar, Ție, închinare să-Ți aducă
Și nu la regii pământeni, mărunți,
Dacă, de mici copii de Adevăr ascultă,
Nu fac alt lucru când vor fi adulți.

De-aceea, baza-nvățăturii-i mama,
Care-i, educă, în legile cerești
Atunci ei cresc făr-a cunoaște teama
Iar Dumnezeu i-nalță ca-n povești.

Copilul măricel, nu face rele
Fiindcă, el, teama de Dumnezeu cunoaște
Și-ascultă toate sfaturile-acele,
Din care îndoială nu se naște.

Chiar, încercat, de e în viața lui
Ca toți cei ce-L urmează pe Isus,
Nădejde-ai e în dreapta Tatălui,
La duhuri rele nu va fi supus.

Știe ce-i, ăla bine și ce-i rău,
Că, mintea, i-o deschide tatăl său
Care e credincios și el de mic
Și nu-l abate de la Crez nimic.

Când încercări, prea dese, îl lovesc
Greșește și el că e omenesc,
D-ai pare rău și pocăit iertare,
Cere la Tatăl Sfânt și îndurare.

Țară pe care, Doamne, o iubești
Respectă legile Tale cerești,
Și țara ce pe, Tine, Te iubește
În fața rânduielii Tale se smerește.

Ea e ferită de-orice lucru rău,
Prin Duhul coborât din Dumnezeu.
În schimb de la cuvântul Lui de se abate
Va suferi, cetate cu cetate.