O, unde-mi e credinţă Doamne,
Când totu-n jur e dărâmat?
Când parcă iadul mă-nconjoară,
Şi umblu trist şi apăsat.

Unde-i credinţa, atunci când omul,
Mă tot loveşte pe obraz?
Şi parcă mâna-mi se ridică
Să facă dreptate chiar azi.

Unde-i credinţa, când durerea
Te-apasă poate nencetat?
Şi tot privind la acea problemă
De cer parcă ai fi uitat.

Unde-i credinţa când ai lipsuri
Şi nu ştii cum să reuşeşti?
Priveşti la oameni sau la Domnul?
De unde toate le primeşti.

Unde-i credinţa, când încercarea
Sa abătut asupra ta?
Primeşti totul cu bucurie?
Şi crezi că poate tot schimba?

Unde-i credinţa, când ispita
Se ţine scai din urma ta?
Te lupţi păstrând atunci credinţa?
Sau, e doar numele din ea?

Ce pace dulce e credinţa.
Ce linişte-i neînţeleasă.
Când vezi pe Domnul cel puternic
În viaţa ta cum totul lasă.

Ca stâncă să-ţi fie credinţa.
Să nu se clatine vreodată.
Orice problemă-n viaţa apare
De Dumnezeu îţi este dată.