De ce e tristă faţa ta,
Şi zâmbetu-ţi lipseşte?
Creştinul poate a răbda,
Orice dureri primeşte.

El poate liber alerga
Cu faţa-nseninată.
Povara Domnul va purta,
Atunci când este dată.

Să nu îţi fure fericirea,
Nimic, din câte vin.
Spre cer înalţă tu privirea.
Şi nu uita, că e Stăpân.

El totu-ţi dă după putere,
Ca tu să-L vezi izbăvitor.
Şi El aduce mângâiere
Zâmbind să fii biruitor.