"Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, și a plecat la Tesalonic." (2 Tim. 4:10)

De ce-ai plecat la Tesalonic, Dima,
Şi-aşa uşor te-ai despãrţit de fraţi?
Cum de-i preferi pe cei stricaţi, nesinceri,
Pe cei vicleni, celor adevãraţi?

De ce calci în picioare-a ta cununã?
Sã fii cu noi aici, de ce nu vrei?
Nu ştii tu cã, la Roma, împreunã
Cu fraţii, te aşteaptã Timotei? ...

Ce are lumea-aceasta sã-ţi ofere
Mai mult decât Hristos ţi-a oferit?
Valori, puteri sau ce fel de plãcere
Şi sã nu-ţi parã nici rãu, la sfârşit?

Ah, Dima, lasã pofta şi te-ntoarce
La Cel, care, iertând, n-a obosit!
Cu braţele deschise, te primeşte,
De recunoşti acum cã ai greşit!

Te-opreşte-o clipã-n loc şi te gândeşte
Cã scumpã-i viaţa ta-naintea Lui!
Cã fraţi, cuvânt şi autoritate
De ţie nu ţi-a dat, atuncea cui?

Nu, Dima, mai gândeşte-te o datã,
Şi chiar acum, întoarce-te- napoi,
Urcând pe Calea binecuvântatã,
Cãci lumea de acum, nu-i pentru noi!