Poporul Me ce te-am chemat
La fapte vrednice de Slavă
De multe ori n-ai ascultat
Deși pe brațe te-am purtat
Scoțându-te din starea gravă.

Ai neglijat de multe ori
Conecția cu cele sfinte
Ce rar citești din autori
Care descriu cerești valori
Doar cu dumnezeiești cuvinte.

Popor predat, poporul Meu
Nu renunța la consacrare
Îți dau Lumină pe traseu
S-ajungi la timp la apogeu,
La nesfârșita sărbătoare.

Pe drum primești orientări
Să nu pășești pe căi străine
Ci să menții acele stări
Ce-aduc doar binecuvântări
Și mii de fericiri depline.

Ce multe s-au schimbat de-atunci
De când fierbinte-ți era zelul
Subiectul sfintelor porunci
Îl repetai prin văi și lunci
Căci îndrăgeai, nespus, apelul.

Dacă credința ți-a scăzut
E că te uiți mai mult la glie
Și nu mai ești ca la-nceput
Când suportai ce te-a durut
Și -aveai de toate-n visterie.

Ce ți se cere azi e clar:
Să-nflăcărezi darul din tine,
Să nu pășești în alt hotar
Unde-i respins cerescul har
Ci să trăiești în stări divine.

Poporul Meu, popor distins
Revino la-ntâia iubire
Și-așa pășind spre Necuprins
Viteaz vei fi, de neînvins
Și vei intra în moștenire.

George Cornici
8 Februarie. 2022