CU TINE...
Cu Tine, Bun Isuse, viaţa-mi e uşoară,
Zbor mereu spre-nalturi, nimic nu mă doboară.
Îmi e aşa plăcut să-Ţi cânt de bucurie,
Să dau în jurul meu o demnă mărturie.
Când lovesc în mine necazuri de tot felul,
Nu m-abat din cale pentru-a-mi pierde ţelul.
Insist cu stăruinţă să nu-mi pierd alergarea,
Să ţin cu Tine pasul ce-mi păzeşti cărarea.
Sunt gata, Domnul meu, să-Ţi cânt cu vrednicie,
Şi aici pe Terra şi sus în veşnicie.
Căci Tu ai dat un sens pe calea vieţii mele,
Dându-mi năzuinţi mai pe sus de stele.
Făr-a Ta iubire aş fi nedrept şi rece,
Şi-n lumea rea, păgână aş zace si-aş petrece.
Insă Duhul Tău îmi dă înviorare,
Ca paşii să-i păzesc pe dreapta Ta cărare.
Sunt puse des pe cale piedici, suferinţe,
Dar în Tine avem miresme, biruinţe.
Cu Tine, către cer, şi moartea e uşoară,
Iar sufletul se-nalţă spre veşnica Comoară.
Amin.
Frate Dinu, multumesc pentru sfat. Voi tine cont de recomandarea facuta. Chiar daca pentru un cuvant sunt mai multe sinonime, si fiecare il alege pe cel preferat mai mult, trebuie pus cuvantul cel mai potrivit, pastrand in acelasi timp ritmul si masura versurilor, pana la sfarsit. Domnul sa te binecuvanteze.
Draga George,
Ma simt indemnat sa scriu acest mic comentariu. Poeziile dumitale imi plac, dar as dori sa ta indemn sa pastrezi, pe cat se poate ritmul, masura cu care incepi poezia. Spre exemplu, eu as formula poemul cam asa, folosind ultimele doua strofe:
"Fara a Ta iubire as fi nedrept si rece
Si-n lumea rea, pagana, as zace si-as petrece.
Dar Duhul Tau, Isuse, imi da inviorare
Ca pasii sa-i pazesc pe dreapta Ta carare.
Pe Calea Mantuirii sunt piedici, suferinte
Dar am in Tine, Doamne, miresme, biruinte
Cu Tine, catre cer si moartea e usoara
Iar sufletul se-nalta spre vesnica Comoara".
Astfel dai continuitate gandului, melodiei, iar recitatorul poate mai usor sa declame poezia.
Dupa ce ai terminat poezia, revino asupra ei de cateva ori spre a vedea ce poate fi rotunjit, sculptat, pentru a-i da o forma cat mai cursiva.
Cu dragoste frateasca, Dinu.