Ninge, ninge, câte stele
Cad pământul să-l îmbrace!
Flori din arte paralele
Sidefează în obloace.
Albe, puhave covoare
Peste văile de plângeri,
Orizontul unde-i oare?
L-au ascuns aripi de îngeri.
Prunci se-apleacă să adune
Colb de stele argintate
Și frământă o minune,
Omul alb, fără păcate.
Avea omu-n frământare,
Din luceafăr, o fărâmă,
Râvnind aurul din soare
A căzut, scăldat în tină.
Meteoric ninge, cerne,
Fulgii se topesc în aer,
Iarna peticește haine
Cu un tort de plâns din caer.