Domnul cuvântă


Domnul cuvântă,
Mireasa o-ncântă
La propria nuntă.
Deschide urechea

Cuvintele-ascultă,
Un susur ce-alintă
Taina adâncă
Curgând domol,

Ca apa din stâncă
El mintea-ți frământă,
Te-oprește și-ascultă
Cu dragoste multă.

Ascultă și stai
Cuvinte din Rai,
Cântate la fluier
Cântate la nai.

Nu-l știu cei mulți,
Coboară din cer
Prin poarta de fier,
Ca apa prelinsă pe munți.

Lacrimi cerești,
Cad pe pădure
Nefirești,
Pe frunze pe crengi,

Pe ruguri de mure,
În apa liniștită
Ce curge ușor,
Din ploaie multă

Și din izvor.
Cel ce ascultă
Aude un cor
De ingeri ce cântă,

Distinct și domol
De parcă e vântul,
Ce poartă-ntr-un nor
Stropi răcoroși.
Care cad fără țintă
Pe conuri uscate,
Și ace de de pin.
Biserica urcă

Spre cerul senin.
Acele brazilor
Parcă asudă,
Ca niște lacrimi

Rădăcina o udă,
În ritmuri noi
Aduse de ploi
Din înîlțime.

Așa se cuvine
Că suntem altoi,
Și rădăcina ne ține.
În alese cuvinte

Să cântăm și noi,
Laudă Domnului,
Stăpânul pământului,
Și Slava Cuvăntului,

În boarea vântului,
Prin holda câmpului
Stăpân al cerului.
Viața omului

Și lauda cântului,
În ton de-alăută
Ce omul l-ascultă,
Îngerii cântă.

În marele cor
Cântecul treptelor,
Un cântec
De nuntă nemuritor.

Pământul se zvântă,
Copiii din tindă
Sau din pridvor,
Ies în decor

Drumuri colindă
În mare alai,
Fiind aprilie mai,
Pământul renaște,
Căldura îl paște.
Întreaga natură

Înflorită, te fură,
Iubirea cunoaște
E ziua de Paște,
Domnul renaște
La fosta viață,

Cu-ntrega natură,
Scăpată de ceață.
Dau frunze, în vie
Morți mulți învie.

Salcâmii-s în floare
Cu parfumuri rare,
Soarele râde
Cu raze-aurii,

Oameni să-i cânte,
Ciuperci rotunde
Se-arată prin vii.
Tu Doamne-ai plecat

Dar revii,
Morții să-nvii.
Pe-un tâlhar l-ai luat
La cerul curat.

De ceruri mai sus,
Ca să revii
Te așteptăm
Împărate Isus.

Frângerea pâinii
Din, floarea făinii
Aduce românii,
Din marginea lumii.

El o să revie
Ca așa vrea
La El să ne ia
Ce bucurie! ! ! ...

Maria Despescu
12.02. 2022.
Alba Iulia