Să nu șovăim niciodată pe cale
Chiar dacă noaptea așternutul nu-i moale
Încrederea să nu fie diminuată
Căci Stăpânul absolut e al nostru Tată.
Trecutul stă mărturie: am fost protejați
În valurile lumii n-am fost scufundați
Lumina cerească ne-a luminat cărarea
Și nicicând n-a fost doborâtă umblarea.
Ieșit-am nevătămați din cuptorul aprins
Și-am știut că îngerii păzitori l-au stins
Ne-au asaltat ispite și -am fost biruitori
Cu Fiul pe cărare avut-am sărbători.
Oricând încrederea să fie constantă
Să nu fie știrbită de ideea aberantă
C-așa sunt creștinii ce merg spre-o Cetate
Unde n-or fi dureri, nici flori uscate.
Cuvântul vieții oricând ne susține
Din El putem fortificări obține
Când credința e vie avântu-n noi sporește
Și-ndoiala, imediat, se topește.
Motive nu-s să slăbească unirea
Cu Cel ce revarsă, prin har, ocrotirea
El e-Adăpostul când vine furtuna
Brațu-i puternic ne păzește întruna.
Gustăm acum ce am gustat și-n trecut
Am simțit vindecare când ne-a durut
Cu deplină încredere privim spre răsplată
Când Mirele va apare să-L vedem față-n față.
Trăind în lumea speranțelor zdrobite
Ale noastre simțuri nu-s ofilite
Știm că ne-șteaptă timpul fericirii eterne
Când Nemurirea peste noi se va așterne.
George Cornici
10-02- 22