Ceva nemaivăzut se întâmpla-n Israel:
un soare se oprea pe cer doar pentru el
Și luna și-a-ntrerupt o vreme mersul, căci Domnul poposea peste poporu-acel!
Cu amoriții se luptau doar de o zi, dar timpul nu le ajungea de biruință
Atuncea Iosua, conducător de oști, făcuse-o rugăciune cu credință:

"Mai ține, Doamne, soarele în loc, mai ține-l ca s-avem sorț de izbândă!"
Și-și ridicase ochii către cer și își întinse mâna lui plăpândă
În zgomotul de care și de cai, în tropotul de luptă și de arme
Vrăjmașii lui Israel se mirau cum zeul lor de sus parcă le doarme

Vedeau cum dumnezeul lor este ținut captiv pe cer de-un Dumnezeu Atotputernic
Cum luna s-a oprit pe cer din mersul ei la vorba Dumnezeului puternic
Căci Domnul le mergea prin vârf de duzi și pietre răsturna din cer peste popoare
Și apele le despica în luciul lor și noaptea le era un stâlp de soare

Și umbră le era-n zăduf de zi căci Domnul le mergea lor înainte
Și-i îmbrăca și îi veghea pe drum și-i copleșea ades cu daruri sfinte
Și astăzi Domnul ține Soarele pe cer, Îl ține-așa cam cât o viață-ntreagă
S-avem lumina Lui în bătăliile dus, să rupem toate-nfășurările ce leagă

Ai ridicat un Soare pentru noi și ni L-ai dat ca să ne lumineze
Și n-ai lăsat, o, Tată-n bunătatea Ta, nu ai lăsat ca noaptea să ne întineze!
Căci nu e zi și nici nu va mai fi ca asta-n care, Doamne, ne-ai născut
Căci suntem fiii zilei, fii de Dumnezeu, fii ai Luminei, Doamne, ne-ai făcut!