Când ai să vii...

Isuse Scump, când ai să vii
Să ei la Tine-al Tău popor,
Ce-a aşteptat ca-n bucurii
Să-l duci în sfinte veşnicii
Pe plaiul scump nemuritor,

Aş vrea şi eu atunci să fiu
Cu oastea acelor mântuiţi
Ce ei trecut-au prin pustiu
Şi mai aproape să mă ştiu
De toţi, ce fost-au izbăviţi!

Să fiu veşnic, lângă Tine,
Şi să-mi văd doru-mplinit,
Şi dragostea să fie-n mine
Ca floarea-n zilele senine,
Ca jaru-arzând nemistuit!

Căci jarul ei, e jar de foc,
O flacără, ce arde întruna,
Nefiind ascunsă sub obroc
Ci-n inima-mi, să aibă loc,
Ca o pecete întotdeauna!

Şi mai aproape lângă Tine,
Să fiu, să Te ascult mereu,
Iar prin privirile-Ţi senine
Şi-n slăvile-Ţi de aur pline,
Să văd măreţul curcubeu!

Să îmi revărs în mulţumire
Cuvintele prin dulci cântări,
În imnuri sfinte, de mărire
În gloria-Ţi de preaslăvirire,
Zburând în cele patru zări!


Flavius Laurian Duverna
06 martie 2007