Aud, văd și mă îngrozesc
De lumea în care trăiesc
E atâta durere și amar
Pentru mulți e un calvar

Mulți sunt cei ce n-au mâncare
Stau în ferestre cu covoare
In casa lor nu e lumină
Stau și își plâng de milă

E atâta suferință și chin
Viața lor e plină de suspin
E atâta amărăciune pe lume
Viruși, plâns și numai ciume

Sunt atâția oameni bolnavi
Unii lejer, alții mai gravi
Bani de medicamente nu aveau
Și în lipsă, mai tare se îmbolnăveau

E crunt să stai și să nu ai
Aștepți să mori decât să stai
Să speri la mila cuiva
Și poate cineva se va îndura

Tu unde ești dar creștine
Aduni mereu doar pentru tine?
Tu mănânci o pâine întreagă
Ei nu au de unde să aleagă

Poate zile in șir trec
Și flămânzi ei o petrec
Te-ai gândit la câți copiii
Poți să faci azi bucurii?

Mulți nu știu ce-i ăla dulce
Nouă nu ne mai ajunge
Mâncăm până ne îmbuibăm
Și lor nimic nu le dăm

Mulți nu au nici încălțăminte
Vrei dar azi sa iei aminte?
E binecuvatare sau blestem?
După câtă milă avem

Am ajuns avari și lacomi
Nu mai știm a mulțumi
Nici a ne mai pocăi
Am uitat a ne smeri

Facem pocăința de rușine
Azi să ne venim in fire
Treziți-vă și faceți fapte
Dacă vine Domnul la noapte

Aici rămânem cu case și mașini
Am ajuns ca niște străini
Mai răi decât cei din lume
E adevărat ce se spune

Multi in noi se poticnesc
Ei sunt din lume și greșesc
De ce nu-i Hristos în noi?
Cred c-am ieșit dintre oi!

Azi mai putem face ceva
Căuta și tu a te îndrepta
Sus e Împărăția și Isus
Îndreaptă-te și sus vei fi dus

Amin