Adame, Adame...

Adame Adame
Trup de carne,
Suflet, mic, la trup voinic.
Voiai să știi bine și rău
Te-a alungat atunci, Dumnezeu,
Supus-ai pe departe, toți
Urmașii la moarte.

În frica de Domnul de rămâneai,
Erai, cu Ziditorul, veșnic în Rai,
El hotăra atunci pentru tine
Dar tu i-ai adus Adame rușine.

Astfel, din grădină, ați fost alungați
Să-nțelegeți, de ce, era bine să ascultați,
Munca la câmp ca și nașterea,
V-a făcut-o Domnul, mult mai grea.

Și de-ați fi ascultat, de ce Domnul v-a zis,
Cain pe Abel nu l-ar fi ucis,
Iar, noi, urmașii ne-am fi desfătat,
Că lipsiți de griji Dumnezeu ne-a creat.

Nimeni n-ar fi murit știi bine,
Dar, v-a umplut Eva, de rușine

De rușine v-ați făcut șorțuri
De frunze,
Și-atunci cum mai putea Dumnezeu
Să vă scuze? ! ...

Și iată-ne-n vârstă
Pășind înspre moarte,
Căți sunt pe pe Pământ
Au toți de ea parte,

Domnul, de-atunci la-nceput,
Gândea moartea s-alunge
Prin, moarte de cruce
Fiul Lui să ne scape
Făcut scut

Între noi și moarte,
Salvatorul nostru
Coborât-a spre sfârșit de sus,
Plătind morții, costul,
Modestul și bunul Isus.

Slăvit, Cuvânt, Creator
Cel, ce-a fost, de l-anceput
Cu tatăl Ziditor.
Prin Duh de viată,
La urmă născut muritor.

Născut spre-a muri pentru lume,
Lumea, care prin El s-a făcut
Ca să trăim, toți de la genune
Dar Adame greșit-ai de l-anceput.

Ajunși muritori, amândoi,
Gena morții de-atunci e în noi,
Ați fost preveniți, de către
Dumnezeu,
Ați greșit poruncii Lui
Ați crezut pe cel Rău.

Să nu fim în, Abis,
Pe, Crist, Dumnezeu
Urmașii voștri L-au ucis.
Tocmai cel necircumcis,

Ponțiu Pillat,
Care l-a și judecat,
Pe, mâna lui, l-au dat cei
Ce-i instruiau pe iudei.

El a fost, jertfa cucernică
Ce dă, tuturor, viață veșnică
Domnului Slavă mare! ! !
El revine să judece popoare.

Glorie, Iubirii
Viața și salvarea omenirii! ! ...