Mi-ai dat harul de-a veni
În aceastã lume,
Când Cuvântul Ţi L-ai pus
Pod peste genune.

Mi-ai dat harul de-a trãi
În deplinã pace,
Când tot omul înstãrit
Multã grijã-şi face.

Mi-ai dat harul de a şti
Voia Ta divinã,
Ca, din lume sã fiu scos
Şi spãlat de tinã.

Mi-ai dat harul de-a iubi
Omul şi pe Tine;
Însã, cât de mult iubesc,
Tu ştii cel mai bine!

Asta-i ziua mea de har:
Mulţumesc, Pãrinte!
Multe vreau a spune, dar
Nu gãsesc cuvinte...